„Spațiul aerian superior” este denumirea pe care o folosește EASA pentru a se referi la zona deasupra căreia zboară în mod normal avioanele și situată sub „spațiu”, unde nu se generează suficientă portanță aerodinamică și statică pentru operațiunile obișnuite ale aeronavelor, deși limitele acestui spațiu aerian superior nu sunt încă definite sau convenite la nivel global.
Am abordat noțiunile de bază în articolul: Operațiunile din spațiul aerian superior: și dacă limita n-ar fi cerul?
În acest articol detaliem noile modele de aeronave care pot utiliza spațiul aerian superior și beneficiile pe care societatea le poate preconiza de la operațiunile din spațiul aerian superior.
Ce tip de aeronave ar putea utiliza spațiul aerian superior și în ce scopuri?
Spațiul aerian superior poate găzdui mai multe tipuri de aeronave, cu un spectru larg de viteze – de la foarte lente la ultrarapide. Este și o zonă de tranzit pentru vehiculele care se îndreaptă către spațiu. În acest articol vom aborda aeronavele care vor desfășura operațiuni în spațiul aerian superior care, în cea mai mare parte, ar intra în sfera de competență a EASA, atâta timp cât se încadrează în definiția aeronavelor civile.
Sistemele de platforme de mare altitudine ( - sau pseudosateliții)
Se preconizează că aceste sisteme vor constitui cea mai mare „populație” din spațiul aerian superior. Sunt vehicule foarte ușoare, cu anvergură mare a aripilor, adesea mai mare decât cele ale avioanelor convenționale, alimentate în mod normal cu energie solară prin celule solare și pot rămâne în spațiul aerian mult timp, planând încet. Sistemele de platforme de mare altitudine pot fi folosite, printre altele, în telecomunicații, navigație și observarea Pământului. Au potențialul de a înlocui sau de a completa serviciile furnizate de sateliții artificiali cu orbită joasă. Avantajul lor este că pot fi dispuse rapid, pot fi aduse la sol pentru actualizări și apoi pot fi relansate în spațiul aerian superior. În pofida denumirii lor, ele se califică drept aeronave și, prin urmare, intră în sfera de competență a EASA.
Baloanele
Baloanele pot atinge altitudini mult mai mari decât sistemele de platforme de mare altitudine, depășind adesea 30 de kilometri în stratosferă. Unele ating sau depășesc chiar și 40 de kilometri în altitudine. Ca și sistemele de platforme la mare altitudine, baloanele sunt reutilizabile, pot coborî, pot fi recuperate pentru întreținere sau modernizare și pot fi relansate. Folosesc heliu sau hidrogen pentru a se ridica și rămân în mare parte staționare datorită modelelor previzibile ale vânturilor stratosferice. Printre utilizările lor se numără, de exemplu, cercetarea științifică, conectivitatea la internet, observarea Pământului și supravegherea militară. Altă utilizare interesantă a baloanelor este așa-numitul turism „în proximitatea spațiului”, în care industria le poate oferi pasagerilor un punct de acces la marginea spațiului fără rachete. Aceste baloane oferă o ascensiune ușoară către stratosferă, unde călătorii pot observa curbura Pământului și întunericul spațiului dintr-o capsulă presurizată. În comparație cu sistemele de platforme la mare altitudine, baloanele oferă costuri mai mici și o autonomie mai mare, dar se confruntă cu provocări precum curenții de aer și limitele de sarcină utilă.
Aeronavele supersonice și hipersonice
Astfel de aeronave ar putea fi folosite la transportul de pasageri și mărfuri, zburând la mai sus și cu viteze mult mai mari. O aeronavă supersonică este definită de viteza mai mare decât viteza sunetului, adică peste 1 236 de kilometri pe oră. La aeronavele hipersonice, viteza este de cinci ori mai mare decât viteza sunetului - peste 6 000 de kilometri pe oră. Imaginați-vă să zburați din Portugalia în Noua Zeelandă în doar câteva ore! Transportul de mare viteză poate însă deveni viabil numai dacă are un preț accesibil pentru pasageri și se realizează într-un mod durabil din punct de vedere ecologic. Impactul acestor operațiuni asupra mediului și poluarea fonică reprezintă în continuare o provocare care trebuie abordată înainte ca astfel de operațiuni să poată deveni parte din viața noastră.
Beneficii rezultate din operațiunile din spațiul aerian superior și cercetarea conexă
Inovare
Operațiunile din spațiul aerian superior necesită o abordare diferită față de operațiunile aeriene sau spațiale tradiționale, ceea ce duce la concepte și descoperiri inovatoare care tind să aibă efecte colaterale. Cercetarea poate duce la îmbunătățiri, de exemplu, în domenii ca proiectarea, propulsia, generarea de energie solară, sistemele autonome, materialele compozite ușoare, tehnologiile avansate de stocare a energiei, pentru a numi doar câteva, care pot consolida inovarea în domeniul aerospațial și industrial în sens larg.
Mediul înconjurător
După cum s-a menționat mai sus, unele aeronave care pot utiliza spațiul aerian superior folosesc tehnologii mai ecologice, de exemplu energia solară și hidrogenul. Dacă aceste aeronave ar putea înlocui sateliții, care necesită propulsie cu rachete pentru a fi lansați, adică mai mult combustibil fosil și mai puține resurse ecologice, ar exista beneficii pentru mediu. În plus, sistemele de platforme de mare altitudine și baloanele pot fi recuperate mai ușor, ceea ce duce la mai puține „deșeuri spațiale”. Aceste sisteme pot contribui și la cercetarea climatică și atmosferică, sprijinind o mai bună înțelegere și atenuare a provocărilor de mediu prin monitorizarea continuă și de mare rezoluție a suprafeței Pământului și a atmosferei.
Viteză
Spațiul aerian superior oferă posibilitatea de a călători mai repede, ceea ce este util, de exemplu, în caz de urgență. Poate permite desfășurarea rapidă a infrastructurii critice sau livrarea de ajutoare medicale sau umanitare urgente în zone îndepărtate sau izolate.
Conectivitate
Platformele care desfășoară operațiuni în spațiul aerian superior pot îmbunătăți comunicarea globală prin asigurarea conectivității în bandă largă în regiunile defavorizate, contribuind astfel la reducerea decalajului digital. De asemenea, ele pot completa sateliții, îmbunătățind reziliența și reducând latența în rețelele globale.
Observare și securitate
Operațiunile în spațiul aerian superior oferă capacități îmbunătățite pentru observarea Pământului, monitorizarea mediului și supravegherea frontierelor sau a zonelor maritime. Ele pot furniza, de asemenea, date valoroase pentru agricultură și gestionarea dezastrelor.
Creștere economică și cooperare
Activitățile în spațiul aerian superior pot stimula noi piețe, pot crea locuri de muncă și pot încuraja colaborarea internațională în materie de reglementare și bune practici. Elaborarea unor cadre de guvernanță pentru acest domeniu promovează transparența, siguranța și utilizarea durabilă a proximității spațiului, consolidând, în același timp, cooperarea dintre sectorul aviației și cel spațial.
După cum vedeți, chiar înainte ca în spațiul aerian superior să aibă loc operațiuni la scară largă, putem începe deja să beneficiem de pe urma eforturilor depuse pentru a face ca aceste operațiuni să devină realitate. EASA participă, de asemenea, la cercetarea și însoțirea evoluțiilor din industrie pentru a sprijini inovarea și a se asigura că aviația rămâne sigură și are un impact din ce în ce mai redus asupra mediului.
Puteți urmări toate noutățile pe EASA Pro (disponibil numai în engleză).